O nucă

Dacă ţi-aş vorbi despre pânze, cuie, lemne şi un năvod,
Ai înţelege povestea valurilor?

Dacă te-aş întreba ce oră e
Ai putea să-mi descrii cadranul care pulsează
şi să-mi dai întâlnire la fiecare al 13-lea fir de argint
care mângâie timpul?

Dacă mi-ar fi dor de soare,
Ai şti să furi miezul de noapte din marea gri-învolburată
Ca să desenezi cu negrul lui un zâmbet pe un colţ de palmă?

Argint lunar în priviri şi nisip în glas să am,
Obraz de fulger şi lumină de gheaţă.
Ar putea fi semnele unei muşcături de lup.
Sau a unei hemografii.
Asta mi-a dezvăluit-o Nichita.
(dupa ce mi-a spus să nu care cumva să am dreptate).


Tu ştiai că poţi naşte o galaxie doar cu privirea-buzele-palmele,
Că dimineaţa e pur şi simplu o noapte care zâmbeşte
Şi că tăcerile zgomotoasele au un fir de mătase ascuns printre falduri?..