luni, 18 ianuarie 2010

"Booty call"

A câta oară e?.. Am pierdut şirul. Ca la săruturi.. cine le mai ţine socoteala? Dar decid să fie, totuşi, prima dată. O atracţie căreia îi cedez în mod direct proporţional cu grosimea stratului de zăpadă de la geam. Pentru o scurtă, fugară vreme, vreau ca el şi toate ale lui să devină un carnaval în care îmi amintesc toate mişcările uitate, ploaia văratecă din păr şi nebunia dulce care face vena de lângă gât să palpite. Azi mi-e dor de el, aşa cum mi-a fost dor să-mi fie. E un oarecare, dar totuşi ca niciunul dinaintea lui.. Privirea mea îl creează a doua oară şi îi ţese povestea.

Mâna se întinde lent spre el, conducând un concert bezmetic de amintire şi anticipare. E mâna pe care Adam a urât-o, o vreme, după care a iertat-o, înţelegând că firea muierească e puternică în slăbiciunile cărora le cedează.

Degetele mi-l apropie la distanţă de două răsuflări. Îi caută rotunjimile proaspete, curbura intimă (cât buricul degetului, sau cât pupila în care el e doar un punct), îi interoghează textura pielii (puţin aspră în partea de jos) şi adastă îndelung pe linia concavă de sus. Obrazul meu îl mângâie cu moliciunea vântului dinaintea furtunii. Îmi aminteşte... da, umărul acelui bărbat emana aceeaşi provocare îmbătătoare. Deşi am uitat ce aromă.

Îi dau jos o fâşie din îmbrăcăminte. Subţire, alunecă pe podea ca un reproş. Ce luciu de briantină, ce aroganţă de început de secol! Ce privire mută, ca un tablou care şopteşte spre tine din toate culorile. Nimic n-a exprimat vreodată atâta indiferenţă şi totodată atracţie, dintr-o singură privire. Un foc bengal, pe fundalul zăpezii troienite de la geam. Lumea din jur se conturează vag în funalul lui.

Închid ochii, mă apropii, încep... Uşor, ca din abur, corpul începe să mi se contureze în timp ce îl cuprinde. Limba halucinată, reverberând până în obraji o căldură insaţiabilă, linia gâtului şi relaxarea fiecărui muşchi, clavicula de la care pieptul inspiră adânc şi aromat. Mai jos... nedefinit, simt ceva ca o ceaţă, contururi abia ghicite, o plăcere fără formă şi nume. Într-adevăr, de fiecare dată e ca prima dată. (Exact ăsta era secretul Şeherezadei.)

Deschid ochii, dar încet, ca un hoţ.. Nou conturata lui gură vorbeşte în braille. Carnea albă şi îndesată e umedă în urma gurii mele, ca după un sărut. Mă întreb, dacă altcineva i-ar fi fost destinat în locul meu, l-ar fi descântat la fel? Ştiu bine că nu.. tocmai ăsta e farmecul său, poate am fost meniţi unul celuilalt încă de la creaţie - şi a mea, şi a lui. E al meu, îmi era predestinat încă dinainte să vadă lumina primului soare de primăvară. Îi vor urma mulţi alţii, o nenumărare, dar el va rămâne, totuşi, prima Poveste.

Înaintez, încet, pe muţeşte, fiecare mişcare e o celebrare.. fiecare clipă de gust e o nebunie. Încă una.. festina lente.. frenezia s-a transformat în tihna cuceritorului. Iar el.. frugală taină în faldurile creţe ale unei zile ca oricare alta, se pierde încetul cu încetul în mine, şi apoi dincolo de mine.

Înlăuntrul lui cel mai adânc găsesc ceva ce nu-mi aparţine, ceva care vorbeşte pe altă limbă. Raţiunea lui de a fi, sâmburele de viitor din fiinţa lui efemeră. Voi fi fost prima şi ultima. Aici trebuie să mă opresc. Patru boabe, ca nişte lacrimi întunecate, atât îmi mai spune.

....
Cotorul de măr din mâna mea începe să-şi piardă albeaţa, se transformă în altceva, complet diferit de Ionatanul pe care l-am provocat la poveste. Doar dovada fadă a unei extravaganţei. Ca după un sărut, rămâne amintirea.

luni, 11 ianuarie 2010

"Playing by heart"

"Talking about love is like dancing about architecture."
*
“Is it too late to say 'I love you?'.."
"It's early.”
*
“Don't look at me with that tone of voice.”
*
“What did I ever do to deserve you?”
“Usually that line is screamed at me by someone running out the door, not by someone standing in front of me and staying. It makes for a nice change.”
*
“When we're together, whether or not I show it, I just can't wait to hear the next words out of your mouth. But right now I need to ask you to do something for me.”
“Anything…”
“Shut up.”
*
“When was having sex or not having sex not a problem?”
*
“The wonderful thing about falling in love is you learn everything about that person and so quickly. And if it's true love, then you start to see yourself through their eyes. And it brings out the best in you. It's almost as if you're falling in love with yourself.”

miercuri, 6 ianuarie 2010

Un An frumos


Pentru voi..

…cei maturi, copilăroşi, geniali sau naivi, ironici sau binevoitori, îndrăgostiţi de ceva sau de toate, cei care speră şi cei care încă mai caută, cei reci şi cei care râd cu tot sufletul, stăpâni pe sine sau abandonaţi în mâna lui Dumnezeu

…adoratori de murături, verdeţuri proaspete, flori şi mirosul ceţii, purtând dorul munţilor ca un al treilea plămân, drogaţi mozartieni sau scafandri ai tonalităţilor umbroase

…oameni-făclie şi oameni-suflu, oameni care au stat (dar nu erau acolo totuşi), şi oameni care sunt (dar încă nu au venit), zâmbitori cu buzele, cu mâinile sau cu ochii, oameni care s-au dus, dar au rămas, care au reapărut din neguri ca un far, care au lovit sau au naufragiat (sau amândouă simultan), …care au abandonat, nu au spus “îmi pare rău” şi au fost iertaţi, călăreţi şi motorişti şi pietoni, oameni-rădăcină şi oameni-vânt

…imitatori de ţestoase, iubitori de portocaliu, prieteni vechi de 20 de ani, alintători ai papilelor gustative în altarul bucătăriei, oameni cu piercing-uri absconse sau pisici supraponderale

…care au copii care sunt sânge din sângele lor (deşi nu sunt), fiinţe care mă enervează constant şi pe care îi iubesc pentru asta, care mi-au dat ţuică fiartă (iacs), mi-au reparat computerul (aflându-se în Africa) prin programe şmechere, sau care mi-au oferit şniţel de ştevie

…cei care-mi ştiu parolele, care mi-au dat cheile casei, cei care au plâns împreună cu mine şi cei cu care am dansat la nuntă, la două zile după operaţie

…solitari care au plantat o singură vorbă bună, maeşţri ai ceaiului care încă nu mi-au pus în palme ceaşca aburindă, benevoli care au lucrat ore în şir, doar pentru un simplu „te rog..”

…visători, frământaţi, lorzi ai cotidianului, farmazoane meşteritoare de cozonaci, oameni care au ştiut să asculte

…bărbaţi în ale căror braţe femeia înfloreşte (pentru o tandă sau pentru o viaţă) sau femei care, doar privindu-te sau dându-ţi ceva de mâncare, ştiu să vindece ceva adânc, “brânze bune în burduf de câine”, oameni care nu-mi ştiu gândurile, dar pentru care m-am rugat, suflete mari, dar umblând în pantofi strâmţi, zeflemitori, temători, armonioşi, gurmezi, care adorm repede, captivi sau care întind capcane, de o inteligenţă rece şi bonomi uşor de prostit, oameni-furtună şi oameni-ancoră, fiecare Ulise în căutarea Ithacăi…

Pentru toţi.

Să fie un An Nou frumos,
În care să ascultăm mai mult, mai linistit şi mai rodnic,
Să învăţăm să vorbim cu ochii şi cu mâinile
Să ne reamintim splendoarea iertării şi a uitării – şi apoi, cum e să plângi de bucurie
Să avem toiag puternic pentru colbul drumurilor, şi ştiinţa plantelor de leac de pe margine - apoi să vedem câtă fericire e de-a lungul drumului-…

*Să asculţi poveşti cu sufletul la gură şi să faci curăţenie în cotloane din casă “when no man has been before”.
**Să ai parfumuri care te inspiră, culori care te electrizează, muzici fără de care ai fi mai sărac, locuri unde să taci şi un colţ, pe un perete, unde să ridici privirea.
***Să simţi umilinţa, neputinţa, dar totodată bucuria regească, ce mişcă sori şi stele, când ai ridicat fie şi o singură piatră din calea cuiva.

*Mănâncă din când în când puţină zăpadă - stai în poziţia lumânării, cu picioarele în sus, gândindu-te că omul e un copac cu rădăcinile în sus - şi mai învaţă, din când în când, o poezie care-ţi place enorm.
**Să simţi aerul luminos în jurul tău, atunci când ai învins ceva de neînvins.
***Să realizezi că, pierzând mult, ai şansa să câştigi enorm – şi că, dacă nu devii uşor, nu vei fi liber. O să înţelegi atunci că nu există vorbe goale, ci doar oameni golitori de sens.

*Salută prieteni cu care nu ai mai vorbit de mult (din orgoliu sau din inerţie) şi dă telefoane pentru o singură întrebare: “cum îţi merge?”.
**Fiecare următoare noapte să fie splendidă, iar ziua ce-i urmează – ca o masă aşternută pe brocarturi, în pustiu.
***Să nu uiţi să-ţi aminteşti, să crezi împotriva tuturor evidenţelor, cerând vieţii lămâi şi tequila când ea îţi oferă sare. Uneori.. alteori, ia pur şi simplu sarea, înghite-ţi lacrimile, şi foloseşte-o acolo unde lipseşte. “Sarea pământului”.

*Zâmbind, să te gândeşti ce vei lua cu tine atunci când nu vei mai putea lua nimic – şi să îţi umpli sufletul cu amintiri, locuri, imagini, muzici, iubiri, seninătăţi.
**Să-ţi faci timp să te uiţi la tine – culoarea ochilor, ridurile de râs, albiile invizibile ale lacrimilor, palmele credincioasele, muşchiul ăla mişto (dar şi ăla de-ţi vine să-l vulcanizezi), părul numa bun de mângâiat cu drag, vânătaia aia... – şi mai ales, aerul din jurul tău, şi sufletul care respiră prin toate acestea.
(Iar apoi fă-ţi timp să ierţi, să ceri iertare, să-ţi aminteşti de ce ţi-e ruşine, să priveşti în faţă ceea ce te face să închizi ochii.)
***Vezi “Alvin and the Chipmunks 2” şi “Dr. House” !!!

*Să (te) bucuri de (pe) oamenii dragi ca şi cum Dumnezeu va avea curând nevoie de ei. Asta te va schimba. Nu te va pregăti pentru neaşteptat (când vine momentul, durerea e un animal independent şi sălbatic), dar vei fi totuşi mai pregătit.
**Muşcă cu o pofta nebună din mărul preferat, stai într-o noapte ca huhurezul şi uită-te la lună, vezi “Yes man” şi “Love actually” (apoi caută-mă să-mi spui de ce am spus asta) şi cumpără-ţi din când în când un ou Kinder.
***Fă o listă cu două coloane: pe una, toate motivele pentru care îţi vine să te baţi, pe celalaltă, toate motivele pentru care te iubesc cei care te iubesc.

*Dezbracă-te de tine ca de o haină şi pune-o pe un umeraş, spal-o, netezeşte-o, apoi mai dă o raită prin şifonier.
**Fii un pasionat dăruitor de cadouri – mai ales când eşti supărat. Cercetează, alege şi premeditează cu atenţie. Vei fi falimentar uneori, da – însă merită.
***Gândeşte-te uneori că poate n-ai dreptate, poate nu vezi şi, de fapt, poate habar n-ai. Că eşti mai puţin decât crezi, şi totodată mult mai mult.

*Însoţeşte pe cineva în singurătate. Cântă în baie, de fiecare dată. Călătoreşte.
**Învaţă câteva cuvinte în esperanto, sanscrită, napoletană sau în orice altă limbă care sfidează logica şi anatomia oro-faringiană.
***Pleacă, dar nu uita să te întorci, nu lăsa în urmă dureri pe care le-ai fi putut alina, şi, mai ales, scrie cel puţin o scrisoare. De mână.

Ia cuvinte pe care le ştii dintotdeauna, imagini prăfuite, gânduri de care te-ai plictisit – şterge-le de praf şi dezlipeşte-le încetişor coaja. Gust-o, miră-te, întoarce-o pe toate părţile, apoi aşeaz-o la loc. Se va fi aerisit.

Când nu vei mai şti încotro, şi pentru ce – fă-ţi un ceai, aşează-te turceşte, închide ochii şi spune “Eh, sunt genial, ştiu, dar acum nu mai ştiu. Spune-mi Tu, te rog.”


Uneori, înainte de a adormi, întinde-te pe spate, respiră adânc şi relaxează toţi muşchii, gândurile, vocile.



Mănâncă, roagă-te, iubeşte.




(Sean Connery)

"As you set out for Ithaca
hope that your journey is a long one,
full of adventure, full of discovery.
Laistrygonians and Cyclops,
angry Poseidon-don't be afraid of them:
you'll never find things like that on your way
as long as you keep your thoughts raised high,
as long as a rare sensasion
touches your spirit and your body.
Laistrygonians and Cyclops,
wild Poseidon-you won't encounter them
unless you bring them along inside your soul,
unless your soul sets them up in front of you.

Hope that your journey is a long one.
May there be many summer mornings when,
with what pleasure, what joy,
you come into harbors you're seeing for the first time;
may you stop at Phoenician trading stations
to buy fine things,
mother of pearl and coral, amber and ebony,
sensual perfume of every kind-
as many sensual perfumes as you can;
and may you visit many Egyptian cities
to learn and learn again from those who know.

Keep Ithaka always in your mind.
Arriving there is what you're destined for.
But don't hurry the journey at all.
Better if it lasts for years,
so that you're old by the time you reach the island,
wealthy with all you've gained on the way,
not expecting Ithaca to make you rich.
Ithaca gave you the marvelous journey.
Without her you would have not set out.
She has nothing left to give you now.

And if you find her poor, Ithaca won't have fooled you.
Wise as you will have become, so full of experience,
you'll have understood by then what these Ithacas mean".