Bulgaria şi Grecia

Bulgaria.

Ţară UE. Invidiată pentru turiştii pe care au neruşinarea să îi fure prin calitatea serviciilor. Vecină şi pretenă. Îşi manifestă pretenia inclusiv prin faptul că îţi face, ca român, un mare serviciu: stârneşte un dor şocant de propria patrie.

Sofia

Un excelent remediu pentru antibucureştenismul care mă bântuie periodic. De la clădiri până la transportul în comun, tradiţia schimbării benzilor în trafic fără semnalizare, sens sau grijă faţă de ceilalţi, lungile bulevarde pietruite de tipul frânare-unfriendly, multitudinea buticurilor şi magazinelor inexistente, precum şi a rablelor ambulante pe străzi, şi câte alte delicii.
Cu tot respectul, dar poveştile nasoale ce le auziserăm înainte de plecare s-au confirmat.

- marcaje stradale mesmerizante: linia punctată în curbe în zonă de munte, unde ţi-ar trebui niţel instinct sinucigaş ca să te angajezi în depăşiri.

- indicatoare care arată, înainte de intersecţie, 214 km până la destinaţie, la intrarea în intersecţie 207 km, iar la ieşirea din intersecţie 214 km.

- hărţi stradale la care te zgâieşti minute în şir, până realizezi că nu sunt ilogice, ci doar au Nordul plasat în dreapta, unde restul mapamondului pune de regulă Estul.

- zone intens încărcate cu energie negativă din categoriile „'zgura” şi „băgări şi scoateri”, anume în preajma machetelor de maşini de poliţie, plasate ici-acolo în peisajul şoselelor, care funcţionează în două trepte:
1) #”¤%#, E belită, poliţia !! (frână cu scrâşnet)
2) !”#!”&/%¤#%¤#&!(%”¤#¤” !!! E de carton, zgura ei de maşină de poliţie….


Grecia

Numai de bine.

Cu câteva excepţii:

- au neruşinarea de a avea nişte autostrăzi mizerabile. „În comparaţie cu cele nemţeşti”, conform grecilor. Comparând cu orice altceva din viaţa reală, sunt neruşinat de bune-drepte-lungi-bine gândite.

- au nesimţirea de a-ţi aduce meniul comandat, indiferent că e o salată sau o musaca elaborată, în maxim 10 minute – pe ceas, cronometrat, chit că e Atena sau o localitate micuţă unde meniul (inexistent în engleză) îţi e prezentat într-un body language benevolent.

- au candoarea de a te privi sincer-siderat când soliciţi bonul la benzinărie. Sau când cauţi disperat, chiar şi în Paralia Katerini, un magazin unde poţi plăti cu card.
(Paralia = o Mamaia ceva mai răsărită, de evitat dacă virgulă cauţi altceva decât puzderie de români, „ciorbă de burtă ca la mama acasă" + "căutăm vânzătoare” şi „confecţii din piele la preţ de fabrică”).

- îi suspectez că nu înţeleg acelaşi lucru ca şi noi prin conceptul de „kilometru”. Când trece jumătate de oră cu 120 km/h de la indicatorul „Atena 40 km”, începi să te întrebi dacă nu cumva greţili ia Atena şi o tot mută mai încolo, ca să le admiri mai mult timp şoselele.

(P.S. .. treabă de care te convingi definitiv când, în condiţii de presiune teribilă în abdomenul inferior, te încrezi în indicatorul „OMV 1.5 km”, iar după două minute vizualizezi indicatorul nefericirii tale siderate: „OMV 2.5 km”, pentru ca la următoarea intesecţie să nu mai existe asolut nici un indicator care să-ţi lămurească încotro coada lui Hector e benzinăria aia, cu toaleta ei cu tot!!)

Mâncarea

Un vis. Dacă doi moftangii care în ţară mâncau cel mult o masă întreagă pe zi, au ajuns să savureze trei mese zilnice, fiecare cu măcar 1 ½ farfurii pline, fără să pună un gram pe ei, înseamnă că ne-am ratat naţionalitatea culinară.

Gagici

Ososo-nasolensis, în comparaţie cu bunăciunile pe care le văzui deunăzi de-a lungul a trei staţii de metrou autohtone.

Peisaj

Splendizi boscheţi roz de leandru răspândiţi peste tot, chiar şi de-a lungul a zeci de km de autostradă. M-a despărţit doar o mică fărâmă de conştiinţă a şoferului şi habibi-ului meu de desţelenirea unuia.

Atitudine fotbalistică

Discriminatoare. La un restaurant s-a închegat o discuţie despre (what else?!) fotbal. Habibi al meu a spus că ţine cu Steaua, iar eu cu Rapid (neadevărat, dar se cerea puţin spirit de frondă, hellas! prea se împrieteniseră băieţii). Ergo, chelnerul a venit cu o idee genială: „food to Steaua and bill to Rapid”.

Românii de la greţili

În Paralia Katerini – exact genul care mă face să vorbesc în engleză ca să nu se lipească de noi vreun guţăfanatic.

Altundeva – faini. În Salonic o blondă pe motocicletă ne-a bătut în geam la un stop pentru a ne spune că se bucură să vadă români şi a ne întreba dacă ne poate ajuta cu vreo informaţie. Poate şi pentru că văzuse că la noi în maşină unul (una) învârtea harta cu o viteză superioară celei cu care învârtea celălalt volanul.


Festivalul TangoCamp din Eretria, pe insula Evia – splendid. Iar Eretria – recomandabil oricând.


Breaking News.
Valoroase completari în Comments, din partea co-participantului.