"În viaţă totul ni se înfăţişează în funcţie de viteza cu care ne mişcăm. Ca într-o călătorie cu maşina când privim pe fereastră copacii de pe marginea drumului. Avem nevoie de trăsuri".
Uneori reamintirea unei fărâme de adevăr transformă norii gri în pupile verde-gri-senine.
În contrapondere, ca dar de miercuri, fărâme din ceva binecunoscut. E timp să-l reciteşti, poate.
"Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate."
Chiar avem.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu