Salată de ciocolată cu aromă de munte

„Dimineaţă” în germană e la masculin, „der Morgen”. Ceea ce e completamente fals. Dimineaţa nu poate fi decât la feminin, e parşivă ca o muiere, promite uneori o zi ispăşitoare a zilei de ieri - doară tragi de câteva zile cât pentru o lună, right?* Ca semn de bunăvoinţă faţă de noua zi, şerpeleşti dimineaţă din maşină una din bomboanele de cioco cu mentă pe care i le-ai făcut cadou aseară, cu gândul să îndulceşti ziua ceva mai târziu, right?** Te declari dispus, în forul tău interior, să ierţi magnanim toate dudele care te-au murat în ultimele zile şi pe toţi ciufuţii dimprejur, right again? ***

De regulă când psihicul cochetează cu implozia, secreţia de endorfine e salutară. Ceea ce se rezolvă prin intermediul ciocolatei, sau al unor plăceri carnale. Cel mai bine dacă se combină ambele. Cum ar fi atunci când realizezi, în plină shopping therapy, că ai ceva călduţ în buzunarul din faţă de la blugi. Care se lipeşte languros de piele. Brusc ai revelaţia unde ai băgat dimineaţă bomboana de ciocolată cu mentă, şi în plus că infama căptuşeală blugilor e cusută, aşa încât o disperată retuşate la baie şi zvântare la uscătorul de mâini iese din discuţie.

Mi-e dor de aş evada furtunos în clipa asta spre munte. Aş rezolva la un pârâu problema din buzunar, aş călca cu botinele albe de azi într-o balegă şi mi-aş invada sângele cu un aer liniştit.

Munţii sunt realizarea descendentă a tăcerii, spunea un Maestru drag. Poate de aceea mi-e atât de dor.


(* Wroong.)
(** Wrooong.)
(***Chiar vrei să zic? În plus, ai subestimat potenţa ciufuţilor.)