Ziua-nfloreşte-albastră în noaptea din fereastră.
Zăbranicul perdelei tresare-ncet şi rece
Si, fragedă, lumina în sânul nopţii trece.
Întregul cer se-aşează la geamuri ca o glastră
Mai treaz în cuibul lumii cu stelele-am durat
Şi-am priveghiat cu ele până-n apusul lor.
Mă simt mai tânăr parcă şi parcă mai curat,
Că timpul curge în jgheabul veciei mai sonor.
..........................................
Când mi-a murit nădejdea şi când a înviat?
(Tudor Arghezi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu