Povestea unei dimineţi peste munţi

Nervos. Sunt Atât de Nervos (cu Nervi sensibili în Oase, poate?). Un pumn în plină figură în timp ce priveai aiurea. O piedică pusă pe la spate, urmată de o trântă care ar trebui să-ţi buşească oasele - şi chiar apuci să răcneşti, dar cazi pe moale şi pe cald. Se zbat între coaste ochii cu pupile mărite ai vietăţii mici dinlăuntru iar surpriza şi teama izbesc valuri de sevă prin vene. Adversarul infiltrat sub piele, împrietenindu-se cu celulele şi sângele, dând de băut creierului (care râde cu capul dat pe spate şi aleargă de zănatic ca un pui de purcel prin odaie), ciocănind coastele înspre în afară ca să-şi facă loc, bezmeticeşte întreg sistemul imunitar. Chiar ai senzaţia că produci anticorpi? E cam ca momentul în care Bacchus te-a făcut şah mat şi te enervezi teribil că propriul corp slujeşte alt stăpân, nu pe tine. Calea Lactee e de fapt mică atunci, sau extensibilă nelimitat, China o insuliţă undeva între continente de carne, comunismul cea mai frumos şoptită poezie de dragoste.

Mă încălzeşte zăpada pe vârful nasului, mănânc trandafiri şi beau cu buze deşertice apă dintr-o fântână de carne vie. Pentru lumea din afară par adormit buştean ore în şir, în timp ce de fapt călătoresc departe, cu degetele scrâşnind pe spatele Înaripatului. Am făcut schimb: o Aripă pentru o Oră. Vreau să cred că şi-a legat bine ceasul de sticlă, măsurător de Oră, de gât, iar cheia ce-l întoarce o port ca o brăţară de argint la încheietura mâinii stângi. Interesant, o singură cheie pentru un ceasornic şi o centrală nucleară, poate fi?.. În fond, nu Atomi conţin ambele? Atomi călători.

Cea mai banală zi. Multă muncă. 9 milioane de biciclete zburate direct din Beijing de descărcat. Semnături şi ştampile făcute cu degetul umezit, ca analfabeţii. De fapt, abia am descoperit câteva litere, am început întâmplător cu A şi cu o altă literă de pe la sfârşitul alfabetului. Aş pierde nopţi la rând să învăţ toate literele, să citesc toate cărţile pe care le scrie luna pe peretele albastru şi fumul alb în aerul clar-obscur.



Am decis. Vând tot, castelul şi titlul baronesc, oi dormi cu caprele şi lupii prin păduri, şi-mi cumpăr o plantaţie de portocali, să am portocale (aurii ca luna, sângerii ca rubinele din vene, parfumate, calde, dulci, narcotizante) cât pentru întreaga Chină comunistă.