Muzicile, versurile, se mântuiesc oare? Au un surghiun al lor, desigur, în care le aruncă uneori tribulaţiile noastre. Când se coace timpul însă, Vitriolul alchimic (Visitando Inferiora Terrae Rectificando Invenies Ocultum Lapidem Vera Medicina) acţionează asupra veninului şi-l transformă în farmakon.
O scriere tare tare dragă mie, ca un dar drag.
Doamne, fă-i bordei în soare,
Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
Şi îngust cât o ureche.
Şi-n pridvor, un ochi de apă
Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul ei să-ncapă
Cerul tău şi nesfârşitul.
Dă-i un fluture blajin
Şi o broască de smarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.
Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o smângălească.
Şi când totul va fi gata
S-o muta la ea şi tata.
(Tudor Arghezi, “Cântec de adormit Miţura”)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
" Mai stii cum te strigam pe-atunci??
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n Rai..."
salut!!!
... fait moi une bone caffe..
:)j
Frumoase coincidente starnesti, J.
windwhisperer, stii ale cui sunt versurile pe care le-ai scris, nu?
Unul din prietenii nostri comuni, Dinescu, Verbiajule-De-A-Carui-Vizita-Ma-Bucur-Tare? :)
Shalom si zi cu zambet insorit sa ai, Corleone, asa ca de la Aky pentru matale.
@verbiaj..:)
iti zic
" cu limba preschimbata-n bici..."
...:)ca nu scriu fara sa stiu !
Imi place " derbedeul" asta!!!!
j.
ps: scuse aky !
:) n-ai de ce a cere scuze J. De fapt si mie mi se mai spune uneori "mic ticalos ce esti" sau "derbedeule", deci sunt chiar onorat de alaturare. Chiar mi-e dor de Dinescu, ce-i drept. Cadorisi-ma-voi poate curand cu un volum al stimabilului.
Pot sa auto-comentez la propria scriere?.. Exista undeva in realitatea virtuala o replica la aceasta scriere a lui Arghezi. O replica ce m-a lasat fara replica - ceea ce nu e putin lucru, la Aky.
Trimiteți un comentariu