Dedicaţiune (abdicare - e abia prima pe ziua de azi).

Eu, Aky, cunoscut şi sub numele de scenă Haky Maky, Plăfărel, (de azi dimineaţă) Fulgerică, Baronul Von Aky, Chicho Frumboli Addict, doborât acum câteva minute de realitate, constrâns cu spatele la zid de evidenţe, declar următoarele:

Cel din cauza căruia blogosfera s-a încărcat cu încă un păduche de blog (al meu),
Cel supranumit, în consecinţă, Corleone (prin funcţie) sau Magnanimul (prin fel de a fi),
Cel al cărui condei e inegalabil, în viaţa reală cât şi în cea virtualicească, pe care-l citesc precum inspir adânc o gură de aer de munte,
Cel pe nedrept denigrat amu vreme cum că ar flirta cu un incipit de chelie,
Cel la al cărui matrimoniu am atentat făr de vină când i-am dat perfuzia cu Monica Belucci,
Cel de care încep să-mi amintesc amu, când primăvara începe să-mi curgă prin venele criogenizate, eu urlând de durerea dezgheţului (dar mormăind în surdină It's Friday, I'm In Love), ea, primăvara, zâmbindu-mi cu miros de frezii şi petale de trandafiri,
Cel care recent a întâmpinat ceva probleme olfactivo-igienice într-un parc de la Păcii,
Cel cu care, în fine, aş împărţi portocalele sângerii de Sicilia pe care pare-se că le voi primi astăzi (din partea unui aşa-zis bluffer, căruia se pare că de fapt îi voi rămâne îndatorat… şi voi plăti, Baroane, cu dobânzi inimaginabile, savurându-mi înfrângerea),

Verbiaj, unicul, irepetabilul, ireparabilul si indubitabilul, este într-adevăr o Mare Figură, astfel încât sunt obligat să-i dedic asta:



M-a făcut k.o. în astă dimineaţă cu un singur cuvânt, mi-a ghicit secretul dintr-o privire, dovedindu-mi că Sherlock Holmes era doar un ageamiu.

Verby Corleone, acceptă umilele-mi mulţumiri, recunoştinţa că m-ai făcut paf, împreună cu urările de zi splendidă. Cred că-ţi plac freziile, aşa că iacătă, în dar de la Aky, pentru matale naşule, şi pentru toate sufletele frumoase, fie ele de dame sau de coconi.