vineri, 22 februarie 2008

Noaptea

Unele nopţi sunt bifurcate, iar luna e seacă şi palidă. În unele nopţi tăcerea ar vrea să se ridice pe nesimţite şi să se îmbrace încetişor în picături reci. Abia reuşeşti să o reţii să nu ia un taxi şi să dispară în întunericul de cerneală al tuturor lucrurilor ce rămâne-vor atunci nescrise pe foaia albă a Atmei. În unele nopţi clima se schimbă brusc, iar prin pat se zgribulesc pinguini clipind cu ochi negri, cuminţi şi amuţiţi.

În asemenea nopţi priveşti neputincios bacantele, care nu mai dansează zâmbitor şi jucăuş, ci devin erinii urlând tăcere şi dărâmând totul în jur fără o atingere, furii care vor să te fure şi să te ducă în peştera unde a dormit Orfeu în prima noapte după Euridice. Tăcerile plumbuitele, nemişcătoarele, în care în spatele ochilor închişi fuga a depăşit viteza luminii, tăcerea-noapte polară, recognoscibilă dar nouă. (Pe unde era iglu-ul acela totuşi?) Dar Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta.



Dumnezeu are un simţ al umorului fantastic. Coincidenţele sunt felul său de a rămâne anonim, vorba lui Einstein, sau de a ne trimite lecţii pe care, cândva, să le putem învăţa. El lasă inginerii să-şi construiască planuri, lasă ţesătorii să urzească nodurile covorului, după care le atinge pe toate cu o răsuflare şi culorile ochilor ni se schimbă de uimire – şi atunci râde, râde cu poftă şi cu drag, după care aşează Mâna pe creştetul copiilor săi şi îi adoarme cu un zâmbet, întorcând dorurile acasă.



Dorul călător



Când primeşti nişte talanţi nu ştii niciodată cum le va fi rodul, şi te îmbraci benevol cu cămaşa lui Nessus. Dar Dumnezeu e un bancher plin de umor, mărinimos, cu mulţi talanţi de oferit şi memorie scurtă a datoriilor. Altfel nu-mi explic cum ar face astfel încât ora cea mai întunecată să fie de fapt cea dinaintea răsăritului de soare.
Şi da, continui să o ţin mult la ea şi să îi recunosc vorbele în fiecare zi akyeană.



*

Apropos. Alaltăieri Aky s-a reîntâlnit cu puştanul de la etajul 4, care i-a spus că a crescut pe cântecele akyeene ce răsunau pe fereastra băii. Zice: „Ce faci Aky? Nu te-am mai auzit cântând de o vreme. Tu şi Jimi Hendrix mi-aţi impregnat ani din viaţă (era să-l bat; desigur, eu eram exemplul aşa Nu.)”.

Vreţi pe Aky cântând? Na, uşor modificat !



Angela Aki, „This love”

3 comentarii:

Anonim spunea...

Jimi, nu Jimmy. Ca si Freddie si nu Freddy (nu aici, dar ma tot ciocnesc de el). In rest ii ok.

Unknown spunea...

Multumesc pentru Nicu Alifantis.
Si pentru Tudor Gheorghe.

Aky spunea...

Cu drag, boier Dede :). Mi-s tare dragi, si mi-au livrat exact ce aveam nevoie azi.

Rizpect!