miercuri, 16 aprilie 2008

Ceva

Am un prieten.
Şi am o problemă.
Suntem supăraţi.
De fapt i-aş face jugulara tocăniţă şi ficaţii supă (cineva mi-a zis că ar fi bună.. Doamne feri!!). Şi pentru că am cu ce, îl porcăiesc aici.

De unde atâta virulenţă la un taur semivegetarian? Nu vreau să răspund la asta. E blogul meu, ce pisici. De regulă sunt diplomat, de inspiraţie zen, şi nu aplic lovituri sub centură sub masca sincerităţii prieteneşti. Nu neapărat doar din drag şi argumente de sublimare, ci uneori pur şi simplu pentru că sunt convins că aş avea mâna grea.

Cu prietenul ăsta uneori nu împărtăşesc aceleaşi viziuni, impulsuri, intenţii, motivaţii. Şi nu folosesc Colgate când critic. Cred în valenţele uneori chirurgicale, fără anestezie, când e cazul, ale prieteniei, şi puţini sunt cei pe care să fi practicat chirurgia precum pe acest om. Cred că pe undeva îi place asta. E un om care apreciază sinceritatea bine intenţionată şi bisturiul tăios, dar mânuit de un chirurg grijuliu.

Uneori însă mi se harisează pupilele şi îmi aburesc urechile mele de taur tolerant şi ecumenic. Atunci când acest om, mai mult decât oricare altul, refuză să înţeleagă. De regulă nu-mi place să impun, nici măcar respect. Îi explic liniştit, metodic. Îi aduc argumentele unul câte unul (deşi le ştie bine). Îi reamintesc istoria omenirii în versiune personalizată, cu renumărarea categoriilor de cucuie şi a provenienţelor lor. Când mi se naşte prieteneasca impresie că o ia uşor pe arătură, toate astea au efect. Uneori însă vorbim limbi diferite. Ştim amândoi că am dreptate, dar mi-e imposibil să-l fac să înţeleagă, să simtă altfel. Îmi dă dreptate, stă ca prostul cu capul plecat şi tace, pentru că nu mai are argumente, dar nu-şi poate ascunde furia sau amărăciunea, după caz. Când un prieten ridică ochii neputincios la tine, îţi dă dreptate, dar te întreabă cu voce stinsă cum naiba să facă să simtă altfel - ce bisturiu îţi mai rămâne? Neretoric.


Prietenia, ca şi iubirea, e toleranţă, libertate. Sting, ca şi alţi prieteni ai mei din India, avea enormă dreptate.

Uneori mi-e dor de-o dictatură.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Aky, daca sunteti prieteni cu adevarat, ar trebui sa puteti discuta orice. Si sa rezolvati orice in acest fel. Poate pur si simplu unul dintre voi nu a stiut ce sa spuna, cand sa spuna, cum sa spuna. Sorry ca ma bag si eu.

Anonim spunea...

oops... da ce dulce-i impacarea :):)
j