Drumul, dansul..

Drumul e cel viu, călătoria e învierea, iar urma fiecărui pas pe care-l faci după ce ţi-ai lovit piciorul de o piatră aromează a tămâie.

Mi-am pierdut toate celelalte meserii, am rătăcit însetat pe poteci întunecate, până am înţeles că trebuie să devin drumar ziler, supus Lui. Am palmele aspre de cărat şi pietruit, genunchii tremură uneori sub greutate, iar noaptea diger vise adânci. Şi totuşi Drumul mă hrăneşte. În el cred, îl construiesc şi străbat, drumar şi drumeţ, şi numai Stăpânul ştie încotro duc toate potecile sale. Şi e bine aşa. Dacă ai fi făcut din fiecare clipă un drum uscat şi neted prin mijlocul mării Doamne, precum odinioară, m-aş fi speriat. Pentru ce aş mai fi luptat?..

Nu cred în planurile şi calculele inginereşti, dar cred în fiecare pas care îţi zideşte drumul, şi în mulţumirea dată Cerului pentru el.
Nu cred în oamenii nepătaţi, cred în aceia în care creşte puterea de a lupta zilnic pentru lumină.
Nu cred în iubirile perfecte, ci în acelea care cresc senin şi alchimic peste pietrele din calea lor, transformându-le în trepte.
Nu cred în jurăminte încrâncenate, verdicte, previziuni Cred doar în fiecare pas al drumului, în dansul fiecărei clipe. Drumul este un Dans în care fiecare pas e unic şi splendid, imprevizibil, "un dar al Universului". Poate şi de aceea iubesc dansul, şi poate şi din dans am învăţat că fiecare pas pe Drum îşi e practic sieşi propriul scop. Ca şi Iubirea.




Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic 'til I'm gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove...

Show me slowly what I only know the limits of
Dance me to the end of love...



P.S. Pentru că, vorba unui clasic în viaţă, mi-am ridicat singur mingea la fileu, nu pot să nu amintesc una din cărţile care mi-a bântuit multe nopţi şi m-a enervat-incitat-îndrăgostit-magnetizat. O carte a Drumului ca Dans - Haruki Murakami, „Dans dans dans”, continuarea volumului „În căutarea oii fantastice”