În ochii ei...

Da, când şi-a ridicat vălul - o singură privire, o clipită! Dar a fost de-ajuns! Mi-a părut că mă priveşte noaptea, noaptea cu ochii ei de stele - noaptea iubirii- mai mult, noaptea lumilor - cea uitată de vreme, din care urcă viitorul - a mistuit ca o flacără penumbra nohorâtă a prezentului în care am trăit până azi. Aşa am simţit în clipa aceea... Vocea sângelui, da, ea era... o ştiu. o simt!... O privire ca asta m-a adus pe lume, pe când dormeam în spaţiul infinit al celor nenăscuţi, al neştiutorilor! Şi acum mă trezeşte din nou la viaţă şi pe deasupra îmi dăruieşte şi sora geamănă a vieţii, mai nobilă: DRAGOSTEA!.. O dragoste pe care Occidentul, indolent, nici în vis n-o visează - şi, împreună cu ea, puterea, aşa cum numai Orientul o cunoaşte!

(K. Gjellerup, "Călători în eternitate")

Privirea-i te călăuzească, Suflet Drag, pe drumurile unde paşii tăi călca-vor pe valuri calde, iar împrejuru-ţi, ca o briză uşoară, adia-va aripa Îngerului trimis cu rugă întru ocrotire.