(Pasărea Colibri, "Sfârşitul nu-i aici")
Un om care se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii i se plânse unui maestru spiritual.
"Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!"
Maestrul luă o mână de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, spunând:
"Acestea sunt suferinţele tale."
Toată apă se tulbură şi se murdări.
Maestrul aruncă apă, luă o altă mână de cenuşă, i-o arătă omului, se apropie apoi de fereastră şi o aruncă în mare.
Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
"Vezi?", îi spuse maestrul. "În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar de apă sau o mare."
Un comentariu:
un maestru al amagirii...
ce s-a ales de omul impovarat? s-a pierdut in mirajul marii de fericire unde suferintele se sting fara tagada? ori a vazut ca din tulburul apei proaspat incenusate niscaiva asteptare vigila si netrufasa poate aduce cu sine un izvor de impacare cu sine si de speranta nesaltimbanca?
Trimiteți un comentariu