Vivat Saccharum Officinarum

(Orice asemănare cu personaje reale este pur şi simplu dorită şi intenţionată).

Ce este o Trestie? O tulpină bâţâită de vânt, cu rădăcini bălăcite în soluri mâloase?
„Trestia de zahăr face parte din familia Gramineelor, se cheamă ştiintific Saccharum officinarum, creşte înaltă de 2 - 4 m şi conţine în măduva tulpinii în jur de 14 % zahăr. Ocupă pe glob circa 11, 3 milioane hectare.”

Minciună şi defăimare. Trestia este o fiinţă mlădioasă, de la înălţimea căreia lumea se vede deseori foarte fain. De multe ori, fiinţa se află sub influenţa diferitor bahisme. Adică se îmbată. Cu votcă, muzici languroase, imagini de sedus sufletul sau vorbe de te pun pe gânduri. Şi pleci mai luminos de pe plantaţia ei. Ştia Pan de ce şi-a făcut din trestie instrument de ostoit aleanul.

Când o bântuie malincoliile, fuge de ele alunecând unduitor pe gheaţă. Când îi e dor de zăpezi, pune pile la un înger care îşi fulguie aripile şi produce ditamai nămeţii. Când o apucă tendinţele niervoso-sinucigaşe, trânteşte portiţa căsuţei sale vegetale, după care tace o vreme, după care scânceşte o vreme că n-are unde scrijeli ce minunăţii îi mai bântuie fiinţa, după care se reinventează ca Phoenix-ul şi revine cu trei degete îmbinate a scriere, sau a binecuvântare. De un verde trestios sau de un roşu de Tohani sfeclos, tot conţine mult zahăr. Şi reaminteşte unora gustul bun al dulcelui din ţesătura fiecărei zile.

Trestia se înalţă mâinecu o frunză. Verzuliul se înţelepţeşte cu încă un an. Să fie un an cu sănătatea tulpinii şi a sufletului, cu linişte din cea caldă, cu bucurie din cea îngerească. Şi cu multe flori. Flori de trestie. (Ba există.)


Aşadar, ceva pentru fiinţa trestiană:


Yann Tiersen, „Le Banquet”

Ceva pentru motanul ei:


Şi ceva tot pentru Trestie.. ca sa aibă de unde să ne dea şi nouă :)



Viaţă frumoasă, Trestie!