Soledad Farmakon

Ricardo Arjona, "Soledad"


"... singurătatea este o ingrată căreia ajungi să îi prinzi treptat gustul, riscând să te îndragosteşti în final complet de ea

Singurătatea este un hotel al nimănui, un pat care nu este al meu, singurătatea înseamnă să te trezeşti la 3 dimineaţa şi să nu ştii unde este baia.. singurătatea sunt eu

Singurătatea este picătura de apă în cadă, pe care ai lăsat-o să picure şi pe care nu vrei să o închizi ca să nu te mai simţi atât de singur

Singurătatea este ca un supliciu ingenios al firii care face să trebuiască să ne întâlnim cu noi înşine pentru a îi putea preţui pe ceilalţi

Singurătatea este o oglindă care nu minte

Singurătatea este multitudinea de sunete pe care nimeni nu le ascultă, dar care fac prea mult zgomot

Singurătatea sunt eu în prezenţa trecutului

Singurătatea este un sărut care se risipeşte pe pernă, este vederea umbrei şi a siluetei cuiva care deja nu mai este aici

Singurătatea este o nesuferită şi o insuportabilă şi o minunată care îmi place fără să ştiu prea bine de ce

Singurătatea înseamnă să înţelegi în sfârşit că nu există companie mai bună decât cea a singurătăţii Este priveghiul unei zile care s-a dus, este să încetezi să mai faci nimic, să te pregăteşti, să te îmbraci şi să ieşi pentru a continua să faci nimic

Singurătatea este tovarăşa, cea a fricii, a viitorului incert, a drumului, a căutării, Singurătatea.."